Fara cuvinte

Unele lucruri pur si simplu sunt mai speciale fara cuvinte.

Pana la capat.

De la ultimul post incoace pot spune ca am avut parte de probabil cele mai aspre si mai dureroase experiente si lectii din ultimii ani.

O vorba care imi place spune asa: caracterul omului incepe sa se vada de la momentul in care simte prima oara ca nu mai poate. Zilele astea, cu tot ce mi-au adus, au tras din toate directiile in principiile mele si in majoritatea lucrurilor care ma reprezinta ca om. Cateodata putine lucruri dor mai rau decat a a avea vise, si mai putine dor mai rau decat a le urma, a face ce trebuie si a infrunta adevarata realitate din jurul tau.

De la despartirea de Emese, tentativele de a ma repune pe picioare in plan personal si probleme de familie pana la chestiuni de sanatate, dificultati legate de job si oameni care nu au incredere in mine si in varsta mea.

Acestea sunt genul de consecinte pentru care probabil majoritatea renunta mai devreme sau mai tarziu. Eu mi-am promis ca nu o sa renunt si ma rog in fiecare zi sa ma pot tine de promisiune. Asta in primul rand pentru ca visele mele sunt inca vii si in al doilea rand pentru ca renuntarea m-ar durea si mai tare.

Ascult U2 - If God Will Send His Angels

Pana la capat ;)
Marius.