Sunday, August 26, 2007

Tata uita...

A great about how good we are at appreciating the ones around us... or not? It would lose it's magic if I translated in English so it's in romanian.

Ascultă fiule, îţi vorbesc in timp ce dormi, cu o mânuţă sub obraz şi cu buclele tale blonde şi umede adunate pe fruntea plină de sudoare. Acum câteva minute când îmi citeam ziarul în bibliotecă, am fost înăbuşit de remuşcări. Am venit lângă patul tău cu un profund sentiment al vinei.

Iată la ce mă gândeam, fiule: am fost mereu supărat pe tine, te-am certat când te îmbrăcai pentru că te-ai şters prea repede cu prosopul pe faţă. Te-am condamnat pentru că nu ţi-ai curăţat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru că ai aruncat pe jos câteva din lucrurile tale.

Te-am condamnat şi la micul dejun. Vărsai băutura, înfulecai mâncarea, îţi puneai coatele pe masă. Îţi ungeai pâinea cu prea mult unt. Şi când te-ai dus la joacă iar eu am plecat la muncă, te-ai întors, mi-ai făcut cu mâna şi mi-ai spus: ”Pa tati!”, iar eu m-am încruntat şi ţi-am spus: “îndreaptă-ţi umerii!!”

Apoi a reînceput totul în aceeaşi dup-amiază. Întorcându-mă de la serviciu te-am spionat; stăteai în genunchi şi te jucai cu mingea. Şosetele îţi erau găurite. Te-am umilit în faţa prietenilor tăi aducându-te acasă cu forţa. Şosetele costau bani – şi dacă ar fi trebuit tu să le cumperi, ai fi fost mai atent! Închipuie-ţi fiule, aşa se poartă un tată.

Îţi aminteşti mai târziu cum eu citeam în bibliotecă, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbră de durere în priviri? Când mi-am ridicat ochii de pe foaie, enervat din cauza întreruperii, ai şovăit în pragul uşii: Ce vrei, m-am răstit.

N-ai spus nimic, dar ai venit în fugă şi te-ai aruncat în braţele mele şi m-ai pupat, cu mânuţele tale mici încolăcite în jurul gâtului meu cu atâta dragoste, pe care Dumnezeu ţi-a dăruit-o şi pe care nepăsarea n-o putea ucide. Apoi ai plecat, tropăind uşor pe scări.

Ei bine fiule, câteva minute mai târziu hârtia mi-a alunecat din mâini şi am fost cuprins de o groază cumplită. Ce făcuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a căuta nod în papură, de a certa – asta era răsplata pe care o primeai pentru că erai băiatul meu. Nu că nu te iubeam, dar ceream prea multe de la anii tăi fragezi. Îmi stabilisem drept criteriu propria-mi vârstă.

Şi era atâta bunătate, frumuseţe şi adevăr în sufletul tău. Am venit la căpătâiul tău. Toate astea se adunaseră în impulsul tău de moment de a veni acolo să mă pupi şi să-mi urezi noapte bună. Nimic altceva nu mai contează în această seară. Am venit lângă patul tău, pe întuneric şi am îngenuncheat acolo, ruşinat!


E o ispăşire palidă, ştiu că n-ai înţelege toate astea dacă ţi le-aş spune când eşti treaz. Dar de mâine o să fiu un tătic adevărat! O să-ţi fiu prieten de nădejde, voi suferi cot la cot cu tine şi voi râde cot la cot cu tine. Şi voi râde când râzi şi tu. O să-mi muşc limba înainte să te cert. O să repet mereu, ca într-un ritual: “Nu e decât un puşti - un băieţel şi nimic mai mult”

Mi-e teamă că te-am tratat ca pe un bărbat. Şi totuşi fiule, acum că te văd ghemuit şi ostenit în pătuţul tău îmi dau seama că nu eşti decât un copilaş. Până mai ieri te purta mama în braţe şi îţi odihneai căpşorul pe umărul ei. Ţi-am cerut prea mult, mult prea mult.

Not even God isn’t gonna judge people until they had their last breath. Why should we ask more than God?

Wednesday, August 22, 2007

Meet the manager of the century

Perhaps my biggest source of inspiration for the times when I was President in AIESEC. Meet Jack Welch ;)

Tuesday, August 21, 2007

Thoughts on a tuesday evening

Free time, planty of it, my computer is fixed, good chillout music on, writting mood finally here so I'm ready to put down some of stuff hat's been through my mind these days.
Rediscovering vacations: something that i got used not having in the past three years, or at least not this much :) Although it's great in the first days after a week or two went by I really started missing the action; having an empty agenda it's a strange to mood-dropping feeling for me after a while. Still, it's a good way to load up my batteries as I'm gonna need it.
10 days left until i will move to Cluj, where I will begin my new job and change my work environment. Time to put all the stuff I learnt in AIESEC into practice and learn some more. A new era is about to begin.
Regarding AIESEC, detaching myself seems to be harder than expected. I worked so hard for so long to create and achieve something valuable and when it remains in someone else's hands the instinct is to challenge and be very critical with every move they make. If you're an @er reading this thinking "what a mean alumnus" i'll get back to you after you exit too :)


The Alumnus: I chaired another conference, a national one this time, cool thing to do. I think there is the place where I felt as an external for the first time. I'm not sure exactly why: maybe because I didn't know so many of the people anymore, maybe because of the somehow different vision I had as an AIESECer than what and how is happening now or maybe just from the desire of moving on :) That's about it for now, meet you in the next post.

Thursday, August 02, 2007

Tribute to Murphy

I bumped into a great part of Murphy's Laws one of these days. From what I've seen the Godfather of all Murphy's laws is that if something can go wrong, it will. A website was even asking at some point what would it be if we leaved in a world of these principles. Well, in my opinnion, we actually do leave in a world where a regrettable number of these lawas somehow apply:) I selected bellow some of my favourites, not necessarily in the order of preferrancies: they're in romanian:

Un management bun este expresia unei mari idei.

Un plan bun astazi este mai necesar decit unul perfect maine.

Cu cat un plan este mai complicat si mai grandios, cu atat sansele lui de esec sunt mai mari.

Cu cat planifici mai bine un proiect, cu atat este mai mare riscul de confuzie, atunci cand ceva nu merge bine.

Cind un manager vrea sa-si impresioneze subalternii cu detalii sofisticate, inseamna ca el a pierdut din vedere obiectivul final.

Sedintele sint evenimente in care minutele conteaza, dar orele nu.

Indecizia este baza flexibilitatii.

Opulenta de la intrare este invers proportionala cu solvabilitatea firmei.

Cind formezi un numar gresit, nu suna niciodata ocupat.

Durata unui minut depinde de pozitia ta fata de usa de la baie.

Inainte de a atinge podeaua, orice scula in cadere se va opri mai intai pe degetele de la picioare.

Dupa ce adaugi doua saptamini la termenul de predare a proiectului, datorita unor intirzieri neprevazute, mai adauga inca doua luni pentru intirzierile neprevazute care nu pot fi prevazute.

Pentru un biciclist, indiferent in ce directie o ia, va fi la deal si impotriva vintului.

Cind garantia unui produs este de 60 de zile, defectarea lui se va produce in a 61-a zi.

A fura idei de la o persoana inseamna plagiat. A fura de la mai multe inseamna cercetare.

Oportunitatea iti bate la usa in cel mai putin oportun moment.

Natura tine intotdeauna cu latura ascunsa a lucrurilor.

Cind o mare personalitate pare adincita in ginduri e foarte posibil sa se gindeasca la mancare.

Drogurile sint acele substante, care injectate la sobolani conduc la noi rapoarte stiintifice.

O pipa da unui om destept timp de gindire, iar unui prost ceva de tinut in gura.

Orice idee revolutionara trece prin trei stadii caracterizate prin reactiile: a) Este imposibil, nu-mi irosi timpul. b) Este posibil, dar nu merita. c) Eu am spus intotdeauna ca este o idee grozava.

O concluzie marcheaza intotdeauna momentul in care ai obosit sa gandesti.

In conditii riguros controlate de umiditate, temperatura, presiune, volum etc. un mecanism se va comporta dupa bunul sau plac.

Cand sunt in discutie propriile lor probleme, profesorii sunt foarte conservatori. Cand sunt in discutie problemele altora, ei devin liberali.

Un gram de practica valoreaza cat un kilogram de teorie.


So what do you think, a funny reading or a sad truth,
Marius.